| 1.
|
ARĂT'A, ar'ăt, vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intenţionat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ◊ Expr. (Refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic. 2. Tranz. A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenţia. ◊ Expr. A arăta (cuiva) usa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc. A arăta (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl dispreţuieste pentru faptele sale. ♦ A indica o măsură, o direcţie etc. ♦ A indica ora, minutele si secundele. 3. Tranz. A da o explicaţie, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). ◊ Expr. (Fam.) Îţi arăt eu ţie! se spune pentru a ameninţa pe cineva. 4. Tranz. si refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranz. A da dovadă de...; a dovedi. ♦ Intranz. A părea (după înfăţisare); a avea o anumită înfăţisare. ◊ Refl. unipers. Se arată a fi vreme bună. 5. Refl. A apărea, a se ivi (pe neasteptate). - Lat. ◊arrectare. Sursă
: DEX'98
(30177)
- romac |
| |
| 2.
|
A arăta ≠ a ascunde, a dispărea Sursă
: Antonime
(68548)
- siveco |
| |
| 3.
|
A se arăta ≠ a dispărea Sursă
: Antonime
(69108)
- siveco |
| |
| 4.
|
ARĂT'A vb. 1. a indica, (înv.) a spune. (I-a ~ drumul.) 2. v. trasa. 3. a indica, a preciza, a spune, (înv. si reg.) a semna, (înv.) a premite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a scrie, a susţine. (El ~ în articol că ...) 5. v. in-dica. 6. v. aminti. 7. a desemna, a indica, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii.) 8. v. marca. 9. v. înregistra. 10. v. expune. 11. v. scoate. 12. v. povesti. 13. v. reprezenta. 14. v. demonstra. 15. v. confirma. 16. v. manifesta. 17. v. vădi. 18. v. se-siza. 19. v. denota. 20. v. exterioriza. 21. a afirma, a exprima, a manifesta. (Îsi ~ dorinţa de a ...) 22. v. apărea. 23. a apărea, a se ivi, a pica, (înv. si reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ si el.) 24. v. înfăţisa. 25. v. apărea. 26. v. în-făţisa. 27. a apărea, a iesi, a se ivi. (Se ~ iarba.) 28. v. răsări. 29. a apărea, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Se ~ zorii.) 30. v. părea. Sursă
: Sinonime
( 172208)
- siveco |
| |
| 5.
|
arăt'a vb., ind. prez. 1 sg. arăt, 2 sg. arăţi; 3 sg. si pl. ar'ată, conj. prez. 3 sg. si pl. ar'ate Sursă
: DOR
(223699)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE ARĂT'A mă arăt intranz. 1) A-si face brusc apariţia; a se lăsa văzut pe neasteptate; a se ivi; a apărea; a se isca. Un nor negru s-a arătat. 2) A avea aparenţa; a fi în aparenţă; a părea. Vara se arată a fi călduroasă. ◊ Pe (sau după) cât se arată după cum pare. 3) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în faţa unei colectivităţi; a se manifesta. 4) pop. A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năzări; a (i) se năluci. /<lat. arrectare Sursă
: NODEX
(323540)
- siveco |
| |
| 7.
|
A ARĂT'A arăt 1. tranz. 1) (fiinţe, obiecte etc.) A expune intenţionat vederii; a lăsa să se vadă. 2) (lucruri, valori etc.) A face să fie văzut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuaţie. ~ cărarea. Termometrul arată zero grade. ◊ ~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rău în mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afară dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune în faţă; a prezenta; a înfăţisa. ~ legitimaţia. ~ un bolnav medicului. 4) A face să înţeleagă; a explica; a lămuri. ~ cum se rezolvă problema. 5) A adeveri prin raţionamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea să arate ce stie. A-si ~ curajul. ◊ Ti-oi arăta eu! te-oi învăţa eu minte! 6) A face să se arăte. 2. intranz. A avea o anumită înfăţisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare Sursă
: NODEX
(323539)
- siveco |
| |
|
|